🔍 La încetarea măsurii de protecție specială, tinerii care au împlinit vârsta de 18 ani își pot da acordul, în scris, în fața Comisiei Pentru Protecția Copilului, cu privire la monitorizarea situației lor, după încetarea măsurii de protecție specială și după informarea lor obligatorie de către managerul de caz cu privire la acest drept (art. 55, alin. (4), teza I din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, cu modificările și completările ulterioare).

📌 Serviciul public de asistență socială de la domiciliul tânărului sau, după caz, din localitatea în care acesta declară că va locui, are obligația de a urmări semestrial evoluția acestuia pentru o perioadă de 2 ani și de a transmite rapoartele întocmite direcției generale de asistență socială și protecția copilului care a propus încetarea măsurii de protecție specială” (art. 55^1, alin. (3) din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, cu modificările și completările ulterioare).

📊 Conform datelor furnizate de Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din țară, cca. 15% dintre tinerii care au părăsit sistemul de protecție specială în perioada iunie 2022 – august 2025 au acceptat monitorizarea situației lor pe o durată de 2 ani de către serviciul public de asistență socială. Extrem de mulți tineri care au părăsit sistemul au avut o experiență negativă cu sistemul (abuz, neglijență, control excesiv, birocrație), astfel au dezvoltat o lipsă de încredere.

👉 Pentru mulți tineri majoratul/părăsirea sistemului înseamnă eliberare din reguli stricte. Monitorizarea = „prelungirea instituției” → refuz simbolic al trecutului. Un alt motiv pentru care tineri refuză monitorizarea este faptul că aceștia se tem de stigmatizare „fost copil din sistem”.

📊 Mulți tineri semnează refuzul în aceeași zi cu ieșirea, fără explicații clare despre ce înseamnă monitorizarea – un studiu Hope and Homes (2023) – arată că doar 12% dintre tineri au primit consiliere pre-ieșire de minim 3 luni.